La Găvana

Într-o căsuţă din Găvana 
Mi-am băut sufletul 
Cu cana... 
Avea cana...
Avea un gust de pădure prin care
Treceau şosele de-asfalt,
Şi stelele urcau înalt,
Ca nişte funiculare...

Ne-am adus aminte de toţi:
Nici un prieten n-a fost uitat;
Şi-n sufletele care s-au încuiat
Am intrat şi acolo, ca nişte hoţi...

Seara mirosea a căpşuni,
La televizor cînta nu ştiu ce fată,
Şi vinul era desuet şi sincer şi bun
Cum erau poeţii 
De-altă dată...

(Perpetuum comic ’87, pag. 163)