Diverselor porniri de potlogar
E peste tot, dar pare - ce bizar -,
Mărunt şi şters, nu-şi afişează luciul.
Parc-ar fi albă... Albă este chiar!
Sau neagră? Neagră cum e tuciulI
E roză totuşi... Roză ca surguciul!
Sau verde? O, ce verde de mărar!
E Pristanda cu spray-uri şi mătreaţă,
O rămăşiţă-a altui veac uitat,
Mimînd o existenţă şugubeaţă
Şi în salubrul spaţiu ce ni-e dat,
E-un papagal de tip cameleon,
Penibil, incurabil şi afon.
(Perpetuum comic ’87, pag. 191)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu