m-am bucurat Doamne şi am suferit
ca un catîr pingelit
fără intrare în staulul divin
şi fără vin
mi-am pus anafura îndoielii în sîn
şi am turnat sîngele meu roşu în
călimările din care
am scos amintiri cel mai adesea bizare
m-am zbătut şi am crezut
că tot ce-am ratat poate fi luat
de la început
vremelnicele iubiri
ruga pentru păcatele subţiri
lîngă turla de mănăstire a trupului meu
am crescut Doamne un leu
pe care cu mine însumi l-am hrănit
pînă m-am sfîrşit
(Perpetuum comic ’86, pag. 77)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu