— Te voi mînca. Am dinţii ca de fulgere,
îi spuse fără altă introducere
pisoiul şoricelului cel gri
ce de-nfricat nu mai putu grăi
decît acest enunţ sentimental:
— Iertaţi-mă, dar sunteţi imoral!
— Cum îndrăzneşti să-mi ţii tu socoteala?
rosti pisoiul cu-un dispreţ adînc.
Suntem în fabulă, o ştiu, însă morala
o punem după ce-o să te mănânc.
Şi haţ! Dar sare pân’la uşă cruntul
motan cu dinţii rupţi, mustaţa smulsă,
căci - ne scuzaţi - uitasem amănuntul
că bietul şoricel era în cursă.
— Tu eşti cel imoral, flăcăul tatii,
că te ascunzi de mine după gratii!
(Perpetuum comic ’85, pag. 64)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu