Toate organele se adunară Să facă ordine interioară Inima, principala piesă Participa ca organ de presă Şi trimiţînd ştirile prin sînge Începu a se plînge: — N-am oxigen de-ajuns! — Cum?! sări un plămîn ca străpuns, Mă iei drept fraier Crezi că eu mă hrănesc numai cu aer? Ia uite ce-a ajuns să ceară! Tu ştii ce poluare e afară? Ce să-ţi mai spun De tutun... Şi replica i se-ntrerupse De un acces de tuse... Ajunseră la inimă vorbele agere Care, înroşindu-se, bătu în retragere De teamă Îi trimise o telegramă: „Lun-dun Fumatul nu-i bun. Trimite-mi amoniac. Stop!” (cardiac)