Cît au fost logodiţi, inspiratul poet
o cînta în distihuri sonore:
— „O, zînă cu calde priviri de magnet,
născută ca inima mea să te-adore!"
La un an de la nuntă, într-un alt univers,
poetul, cinstindu-şi persoana şi casa,
a-nceput să-i închine poeme-ntr-un vers:
„Ce naiba, nu eşti gata cu masa?"
Acum, după ani de firesc simţămînt,
stînd pe scaun, pe pat sau pe laiţă,
consecventul poet cu pletele-n vînt
îi dedică poeme-ntr-un singur cuvînt:
— „Gaiţă!"
(Perpetuum comic ’82, pag. 18)