Test de imaginaţie

        Omul de la birou răsfoi cu atenţie hîrtiile din dosar, puse cîteva întrebări de rutină şi, la sfîrşit, conchise:
        — Tinere, actele sînt în regulă. Îndeplineşti condiţiile de studii, de vechime în muncă, recomandările sînt bune, mă rog, ai adus tot ce trebuie. Dar, pentru a putea fi angajat în unitatea noastră, unitate cu un specific aparte, urmează să susţii şi un test de imaginaţie. Probă obligatorie şi... eliminatorie!
        Tînărul se foi neliniştit în fotoliul din faţa biroului. La un asemenea examen nu se aşteptase.
        — Ei?!...
        — Păi, n-avu încotro tînărul, cu imaginaţia nu stau prost. Dimpotrivă. Dar, cînd e vorba de un test... Unchiul meu chiar mi-a spus: „Fii atent cum procedezi! Dacă te afli cumva în încurcătură, îmi dai un telefon..."
        — Serios?! Cine-i unchiul ăsta al dumitale?
        — A, nu, că m-a şi avertizat: „Să nu cumva să te foloseşti de numele meu. Nu vreau să fiu amestecat în cine ştie ce. Te duci, te prezinţi ca orice cetăţean, clar? Eu îl cunosc pe omul acela (vorbea de dv.), în cîteva rînduri, în clipe grele, l-am şi ajutat". Vă amintiţi?


        — Dac-aş şti despre cine e vorba...
        — A, nu, că ajutorul a venit indirect. Era şi greu să ajungeţi tocmai la el. Însă i-a telefonat un amic al dv., iar dumnealui a intervenit unde trebuia... Că mi-a şi zis, înainte de a porni încoace: „Oamenii trebuie să se întrajutoreze. Nu se ştie cînd ai nevoie de cineva, undeva...". Nu sînteţi de aceeaşi părere?
        — Ba da... Ba da...
        — În ce priveşte testul, continuă cu prudenţă tînărul, ştiţi, n-aş vrea... Dv. ce mă sfătuiţi? Poate ar trebui să dau un telefon...
        Omul de la birou chibzui îndelung.
        — Nu, nu e cazul! hotărî el, ferm. De ce să deranjăm? Problema dumitale e rezolvată, de fapt. Mîine te prezinţi la lucru. Şi să fii foarte punctual!
        — Va mulţumesc!
        Peste cîteva zile, tînărul fu chemat iarăşi de omul de la birou:
        — Ei, te simţi bine la noi?
        — Excelent!
        — Apropo de unchiul dumitale, n-ai vrea să...
        — Vă rog să mă iertaţi — zîmbi tînărul, dar n-am nici un unchi.
        Omul de la birou rămase perplex:
        — Vrei să spui că toată povestea aia a fost...
        — Un test de imaginaţie, aşa cum mi-aţi cerut!

(Perpetuum comic ’82, pag. 146)