Conţinutul: O plîngere (bătută la maşină) către Direcţie, din partea unui grup de cetăţeni din lumea înconjurătoare, în care se arată că Ghişeul nr.4 „nu a eliberat la termenul stabilit cele 8020 de adeverinţe solicitate, pentru a se putea dovedi că ghişeul nr.4 există cu adevărat.
Sus, în stînga hîrtiei, scris de mînă (se observă graba cu care au fost redactate), găsim rîndurile:
„Tovarăşe Director al Ghişeului 4, analizaţi plîngerea şi apoi (rog) convorbire cu părţile afectate. Termen de rezolvare, luni, cel mai tîrziu!"
Semnează: Dir.gen. al DGCG4
Directorul ghişeului nr.4 a parcurs hîrtia şi „imediat", fără să mai stea pe gînduri, şi-a scos stiloul iar, în colţul din dreapta, sus, a aşternut: „Tovarăşe Director adjunct al ghişeului 4, rog analizaţi ce solicită tovarăşii. Pregătiţi răspuns corespunzător.
Semnează: Dir.Ghiş.4
Directorul adjunct al Ghişeului 4 a parcurs la rîndul lui conţinutul hîrtiei pe stînga, a adăugat:„Tovarăşe Şef Serviciu reglementări, sesizări, cetăţeni,
Rog frumos, analizaţi cum se poate obţine un rezultat pozitiv în vederea concilierii. Răspuns în scris, pînă duminică (înainte de luni)".
Şeful Serviciului reglementări, sesizări, cetăţeni şi-a însuşit temeinic cele scrise pe năbădăioasa hîrtie (şi-a luat chiar notiţe). A scos pixul şi, în dreapta jos, într-un colţisor rămas alb, ca prin farmec, a notat:
„Tovarăşe Şef de birou, citiţi cu atenţie, trageţi concluziile şi dă-mi-le, în scris, pînă mîine dimineaţă".
Tovarăşul State, şeful de birou, a citit cu atenţie, a tras concluziile pentru că pe spate nu era încă scris nimic, a luat pixul cu mină de creion (0,5 mm) şi:
„Tovarăşe Sile, ocupă-te, te rog, de problema aceasta. Dă-mi un telefon acasă şi spune-mi ce părere ai".
Tovarăşul Sile, cu „State" vechi la ghişeul 4, a analizat, a analizat, a analizat, a citit, a tras concluziile şi s-a ocupat cu atenţie de hîrtia în cauză. A încercat să noteze cu creionul:
„Tovarăşe..." Dar vai! cui s-o adreseze, că sub el nu mai e nimeni, doar un scaun şi ăsta de lemn.
Tovarăşul Sile a rămas într-o poziţie de aşteptare cu creionul rezemat în tîmplă. Ridică scurt sprîncenele, zîmbi satisfăcut şi aşternu cîteva rînduri pe toată suprafaţa rămasă albă, de pe spatele foii. O aşeză pe birou, îşi luă servieta şi plecă acasă.
Mamaie, femeia care făcea curat la ghişeul nr.4 a văzut hîrtia pe biroul tovarăşului Sile. S-a aplecat deasupra ei şi a citit:
„Tovarăşe Mamaie, fii te rog drăguţă şi vezi mata ce-i cu năzbîtia asta. Mulţumesc".
Femeia zîmbi, apucă foaia şi o citi pe faţă. Scoase pe urmă un creion chimic, îl înmuie în vîrful limbii şi scrise mare, uşor tremurat: „Se aprobă!"
(Perpetuum comic ’82, pag. 176)
